COVID-19 ŞI MEDIUL DE AFACERI – MINIMIZAREA IMPACTULUI

COVID-19 ŞI MEDIUL DE AFACERI – MINIMIZAREA IMPACTULUI

COVID-19 ŞI MEDIUL DE AFACERI – MINIMIZAREA IMPACTULUI

Articolul de faţă îşi propune să ofere modalităţi concrete de minimizare a PANDEMIEI COVID-19 asupra mediului de business având în vedere faptul că obligaţiile contractuale asumate anterior acestui eveniment vor fi greu de îndeplinit în contextul actual în care sunt luate măsuri de urgenţă pentru a preveniri răspândirea acestui virus. Având în vedere această situaţie, părţilor implicate în raporturi juridice contractuale le revine sarcina dificilă, de altfel, de a efectua demersuri urgente de natură a minimizare pe cât posibil efectele acestui eveniment imprevizibil asupra activităţii desfăşurate, fără însă a pierde din vedere faptul că minimizarea efectelor acestui eveniment reprezintă şi o obligaţie prin raportare la partenerii contractuali.

Considerăm la acest moment faptul că COVID-19 reprezintă un caz de forţă majoră şi trebuie analizat de această manieră cu toate consecinţele juridice aferente. Astfel, potrivit prevederilor art.1351 alin. (2) C.civ. „forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil”. Având în vedere elementul de unicitate a acestui virus, modalitatea de răspândire a acestuia şi imposibilitatea la nivel global de a anticipa/preveni/trata acest virus, considerăm că COVID-19 va fi calificat în perioada următoarea în mediul juridic ca fiind un eveniment de forţă majoră.

Chiar dacă forţa majoră este calificată ca fiind un eveniment de natură a înlătura răspunderea civilă contractuală, având în vedere faptul că unul dintre principiile dreptului civil este buna-credinţă şi în considerarea prevederilor art. 1.534 C.Civ. considerăm faptul că toţi participanţii la raporturi juridice contractuale, afectaţi de această situaţie, ar trebui să depună minime diligenţe pentru evitarea sau diminuarea prejudiciului, în caz contrar putând chiar interveni liberarea debitorului de datoria de acoperire a prejudiciului.

Într-adevăr, dacă situaţia este de natură critică, fără nicio posibilitate de diminuare a prejudiciului, părţile contractuale au la dispoziţie posibilitatea de a  invoca imposibilitatea de executare a contractului în temeiul prevederilor art. 1.557 C.Civ. care stabilesc că „atunci când imposibilitatea de executare este totală şi definitivă şi priveşte o obligaţie contractuală importantă, contractul este desfinţat de plin drept şi fără vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit”.

Minimele diligenţe care considerăm că vor trebui luate de către creditori vor fi: fie invocarea imposibilităţii de executare a contractului în temeiul prevederilor art. 1.557 alin. (2) C.civ.- pentru a  suspenda executarea propriilor obligaţii, fie reechilibrarea prestaţiilor contractuale prin invocarea impreviziunii. Acest aspect impune partenerilor contractuali obligaţia de a analiza în concret ce măsură efectivă vor aplica, cu atenţie însă la prevederile art. 1.534 C.civ. pentru ca  măsura aleasă trebuie să fie proporţională cu prejudiciul care ar putea fi produs.

Cu privire la măsura de suspendare a obligaţilor, partea contractantă aflată în imposibilitate temporară de a le executa, va trimite o notificare partenerului contractual, aducând la cunoştinţa acestuia motive pentru care solicită această măsură şi momentul până la care se va menţine.

În privinţa impreviziunii, aceasta va putea fi invocată în situaţia în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă şi ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei. În situaţia în care instanţa de judecată va considera că există într-adevăr un caz de impreviziune va putea dispune fie adaptarea contractului fie încetarea acestuia, la momentul şi în condiţiile pe care instanţa de judecată le va stabili. În vederea invocării impreviziunii nu trebuie pierdut din vedere faptul că una dintre condiţiile pentru invocarea acestui aspect este dovedirea de către debitor a faptului că a încercat , într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

În concluzie, în vederea desfăşurării în condiţii optime pe viitor a mediului de business, vă recomand utilizarea remediilor indicate anterior cu prudenţă, diligenţă şi seriozitate, aducerea la cunoştinţa partenerilor contractuali a situaţiilor care vă pun în imposibilitatea de a ne onora obligaţiile sau care vă îngreunează excesiv obligaţia şi eventual iniţierea de negocieri în vederea adaptării contractelor.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *