CEI PAGUBITI DE AGENTIILE DE TURISM POT DA STATUL ROMAN IN JUDECATA PENTRU RECUPERAREA PREJUDICIULUI
Falimentul agentiilor de turism a devenit o obisnuinta in ultimii ani. Genius Travel, Mareea, Omnia Turism si mai nou Terra Tourism si-au declarat insolventa, rand pe rand, pagubind mii de turisti. Situatia este acceptata cu resemnare de catre consumatori si cu indiferenta de catre autoritati.
Si totusi cum pot actiona clientii pentru a-si putea recupera sumele achitate catre firmele de turism?
Este evident ca politele de asigurare incheiate de agentiile de turism nu acopera nici pe de parte prejudiciul, plafonul de 50.000 USD fiind complet insuficient.
Legea romana mai ofera varianta inscrierii la masa credala in cadrul procedurii de insolventa, varianta cu sanse nule insa pentru recuperarea prejudiciului deoarece societatile de turism nu au active valoroase care sa poate fi valorificate in cadrul procedurii. S-au mai incercat plangeri penale impotriva administratorilor pentru infractiunea de inselaciune, plangeri care pe buna dreptate au primit solutii de neincepere a urmarii penale, pentru ca e greu de demonstrat ca administratorii sau asociatii au premeditat falimentul propriilor agentii.
Ceea ce se cunoaste mai putin este faptul ca legislatia europeana protejeaza clientii agentiilor de turism si obliga statele membre ca sa adapteze legislatia interna astfel incat consumatorul sa fie protejat in totalitate.
Daca Directiva 90/314/CEE vorbea de instituirea unor „garanţii suficiente pentru a asigura, în caz de insolvenţă, rambursarea sumelor achitate de consumator”, ultima directiva europeana, Directiva (UE) 2015/2302, este fara echivoc sub aspectul protectiei de care trebuie sa beneficieze clientii firmelor de turism.
Astfel, Directiva (UE) 2015/2302 obliga statele la o protectie efectiva a clientilor manifestata prin „disponibitatea de indata a sumelor de bani achitate de consumatorilor.”
Ca tonul sa fie si mai imperativ se prevede ca in caz de insolventa “pentru serviciile care nu au fost efectuate, rambursarile se acorda fara intarzieri nejustificate dupa solicitarea calatorului”.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2), directiva trebuia transpusa in dreptul national pana la data de 1 iulie 2018.
Astfel, Romania este obligata sa transpuna in dreptul intern toate dispozitiile Directivei si este obligata sa ia masuri pentru atingerea rezultatului pentru care Directiva a fost adoptata, respectiv, asigurarea unei protectii efective a consumatorilor in caz de insolventa a agentiilor de turism. Avand in vedere efectul direct al Directivei, efect care s-a dobandit odata cu implinirea termenului la care directiva trebuia transpusa in legislatia interna, consumatorii vor beneficia de toate drepturile izvorate din Directiva (UE) 2015/2302 chiar daca in legislatia nationala nu se va transpune Directiva, va fi transpusa doar partial sau va fi transpusa defectuos.
Proiectul de ordonanta supus dezbaterii publice si discutiile care s-au creat in jurul acestei directive in ultimul timp, indica clar faptul ca statul roman se pregateste de o ne-transpunere a directivei sau, cel mult, de o transpunere defectuoasa care nu va rezolva nici pe departe problema.
In atare situatie, clientilor pagubiti nu le ramane decat sa se indrepte direct impotriva statului pentru sumele de bani nerecuperate de la agentia de turism sau de la asiguratorul acesteia.
Aceasta solutie de a formula actiune direct impotriva statului pentru un prejudiciu cauzat ca urmare a netranspunerii unei directive sau a transpunerii defectuoase a fost conturata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in mai multe cauze solutionate de-a lungul timpului de aceasta instanta europeana.
Daca mai adaugam faptul ca, potrivit Constitutiei Romaniei (art.11), legislatia Comunitatii Europene a devenit drept intern o data cu aderarea Romaniei la UE, gasim suficiente temeiuri pentru ca un client prejudiciat prin intrarea in insolventa a agentiei de turism sa se poata adresa instantei de judecata din Romania pentru recuperarea prejudiciului chemand in judecata direct pe cel aflat in culpa, respectiv statul roman.
Un articol semnat de Jasmine Oancea si Valentin Epure, avocati din Baroul Bucuresti